Cum a fost furată Crucea de pe Caraiman

Crucea de pe Caraiman

Am uitat sa spun pâna acum ca in brigada mai erau si persoane care au fost montagniarzi. Ein Mann-ein Wort, ce mai. Daca toţi românii ar fi asa ca montagniarzii-România ar fi fost departe... Tocmai venisem si eram gata arvunit si pentru brigada, dar si pentru Amicii Munţilor. Mergeam  odata cu ,,Amicii Munţilor'' in care trebuia sa facem mai ales   programul literar artistic, apoi alta data cu brigada. Unii mai talentaţi fiind, alţii-ei erau mai buni la chestii de alergat si caţarat pe munte. Pe Willy, Calu' Willy-după un banc la modă atunci, l-am cunoscut acolo. El era a doua rezerva ... sau cam asa ceva. Eu-având mai mulţi limbrici-m-a pus ,,nensu' '' (cum îi zicea bunica Necuratului ca sa nu-i pomeneasca numele) întrun moment de liber am inceput a ma juca badmington in panta de schi si la o aruncare laterala am aterizat pe stângu', incât si cei de din vale au auzit cum  a troznit glezna. Ce mai... imediat  piciorul a fost ca buturuga, nu am mai fost scos la alergare, iar soţia era insarcinata cu Cătă-nu a putut sa mearga... Si urma Willy la rând ca rezerva a rezervei fiind. Şi s-a pregatit, gospodăreşte: a aprins o ţigară ,,Carpaţi'', si-a incheiat incrucişat sireturile bocancilor cu carâmb şi aşezezându-şi ghitara pe spate ca o veritabila arma. Nici in ruptul capului nu  vrut sa renunţe la ghitara si la ţigara oricât de ameniţătoare erau vorbele celor din juriu. A plecat in cursa cu ţigara in colţul gurii si s-a întors in barem, cu plamânii aproape-n colţul gurii. Între timp, le-am dat putina clasa celor care ne verificau la atelierul de noduri: trebuia sa stii sa asiguri coechipierii daca mergeai pe creasta sau pe ceaţă. A fost simplu: rezolvarea cu doua noduri ,,capete de coarda'' si mai multe noduri ,,coada vacii'' pentru câţi mai ramâneau de asezat intre primul si ultimul din sir. Bomboana de pe tort a fost o legatura deosebita pe care ei nu o stiau şi pe care eu o vazusem când eram mai mic in filmul Top Kapî, filmul in care era furat (din acest muzeu din Istambul) pumnalul unui sultam rânzos. Acest fel de legatură  permitea recuperarea unei frânghiei, după ce ai coborât pe ea.
Şi bunul Dumnezeu ne-a daruit o seara împodobita cu ditamai focul de tabara, când au trecut rând pe rând toţi si am ajuns si noi la rândul nost: si atunci am iesit singur in faţa, şontâcăind de stângul ca butucul, strigându-i pe toţi din trupă, care stateau ascunsi cu capu'-ntre urechi, răspândiţi printre cei prezenti aşa după cum ne inţeleseseram. Ideea de prezentare imi venise  de la ,,Opinia Publica'' a lui Aurel Baranga, in care publicul-,,opinia publică''- coopera cu cei de pe scena. Toate cele ce trebuiau spuse erau repetate, iar aceasta idee îmi vense după ce mă accidentasem. Si in timpul programului  apare in spatele meu un tip ca dulapul. care intinde mainile lateral si înţepeneste.... eu nu stiam nimic, despre ceea ce avea sa se intâmple... Îl întreb cine e si de ce e lânga mine, vine repede Willy si-mi şopteşte ca e Crucea de pe Caraiman. Bun. Vine unul... îl pipăie... îi gaseste buzunarul stâng ceva, ia ceva din el si pleaca. Vine altult... gaseste altceva in buzunarul drept-ia şi pleaca. Mai vine unul îi ia bocancii,... mai vine încă unul-îi ia ciorapii... apoi altul- ia hanoracul si in sfârşit mai apare încă unul: dă târcoale, pipaie peste tot pe unde au pipăit ceilalţi, nu mai gaseste nimic de furat de pe ,,cruce'', pune umărul la mijlocul ,,crucii'', o ridica si pleaca cu ea. Desigur ,,crucea'' in tot acest rastimp nu si-a modificat pozitia de cruce nici când a luat-o in spinare. Si iata cum a fost furata ,,Crucea de pe Caraiman''! Apoi de nenumarate ori am mai repetat-o in spectacole, dar distractia era ca acea ,,cruce '' se gâdila si ca cei care ,,furau'' stiau asta.

Sursa foto: internet

N-au paine?-sa manance cozonac

1988-Politica ,,pumnului în gură''

Niciodata păna acum nu mi-am amintit de unde venea expresia ,,Vai de cozonacul lui(ei)'' cu ajutorul careia mama isi exprima compasiunea faţă de o persoana nacajita, napastuita. Si ,,inainte''  erau multe şi întemeiate  motive care o faceau sa se exprime în ăst fel. Au existat momente in care fara pic de jena ţi se spunea ,, mergi pe brânci, ca apa-i mica'' si nu aveai incotro. Sau poate aveai- cum s-a dovedit după ce s- putut vorbi liber-cu mari sau mai mici sacrificii. Politica pumnului in gura era foarte des folosita, pentru intimidare, pentru,... pentru... le stiţi voi. Au fost momente in care, cu grija, ca sa nu ramânem ştirbi ne luam inima-n dinţi, si pe lânga textul parafat spre aprobare si pe partea de sus a paginii si pe  partea de jos a paginii, strecuram câte o şopârlă. La fel ca cea din fotografia alaturata, de faţă. Dar ne auzeau o sala , nu mai mult, iar publicul acela era cel mai adesea format din concurenţii care-şi aşteptau rândul ca sa urce pe bină.

Acum când vad ca pe zi ce trece apa e tot mai putina şi că s-ar putea sa ajungem ca sa mergem iaraşi pe brânci, acum când tot mai mult vad ca sunt tot mai multe persoane care gândesc ( dispreţuindu-i pe cei  mulţi şi flămânzi) la fel ca celebra Maria Antoaneta: ,,N-au pâne?-să mănânce cozonac'' -ma gândesc la contra-masuri. Mda... am fost mereu ,,contra'', dar nu suficient...O sa fac pesmeti, ca pentru drum- asa ca atunci cind s-au refugiat basarabeni si nu stiau pentru cîta vreme vor fi pe drum... Si imi pun cozonacul la uscat-ca să nu mai fie vai de el! Si caut ceva hârtie. Igienica.

Diploma de ,,Fair Play'' a brigazilor artistice

Ce e o diplomă? O recunoaştere ar spune unii. Alţii ar spune ca o bucata de hârtie cu care nu te poţi sterge in anumite locuri. Diferite puncte de vedere. Dar o diploma poate sa confirme si o participare la un anumit eveniment chiar daca nu te-ai evidentiat prin ceva. Se poarta acum si s-a purtat si  prin 1982 parca, atunci când am fost la Festival  la Târgoviste si nu am indraznit ca sa urcam pe scena  dându-ne seama ca fata de nivelul artistic al celorlalti eram niste penibili. Acolo, in juriu era si Tamara Buciuceanu si umbla voeba ca in una din brigazi era un nepot de-al ei. Fiul lui King George? Nu stiu. Stiu ca doar am primit o diploma de participare si tacând mâlc si cu capul intre urechi am prezentat-o conducerii fabricii. atât am putut asta am adus.

Peste ani, după nenumarate perfectionari si luptă cu incultura din cultura socialista care era atunci, am reusit de la cei care ne erau pe scena concurenţi si prieteni cu care ,,beream'' ori de câte ori ne intâlneam. În urma unui concurs de Stop risipei '' din cadrul ultimului sezon ,,Toamnei  Sibiene'', toţi, cuprinşi de scârba am jurat sa nu ne mai prezentam la niciun concurs pina nu se pun la punct lucrurile. Cici si Marcela de la ,,Treispce a doişpea” au organizat o mica festivitate (nu stiu unde) si l-au convins pe Ole sa mearga. Acolo am primit aceasta diploma  ca semn al aprecierii lor pentru noi , pentru ceea ce facea pentru urbea noastra. Ole trebuie să știe mai mult despre asta, Eu atât imi mai amintesc. Va trebui sa scriu ce.mi mai amintesc pentru ca am nceput sa cânt vestitul şlagăr,,Mambo'' Adica M-AM BOşorogit. Si incep sa uit si nu as vrea, pina nu.mi amintesc suficient incit sa va determin si pe voi ca sa va amintiţi.

Brigada artistica la Sighişoara si montajul la Alba Iulia-1983

Doamne tineri mai eram când fugeam din rai pe geam sa facem (la fel ca Bulă) cântare României.
Aici am obţinut locul I la montaje literare-artistice.

Dela stinga la dreapta, sus: JE; SandaC; Viorel Bărbat; zis si ,,omu' cu caloriferu''(acordeonu')-dus in lumea celor drepţi; AdiE; Tavi; AdiC; Mărie; Cornel Ţâţonea, instructor, dus în lumea celor drepţi; NeluD; AdiJ; Mariana;

Rândul de jos: Calu' Willy; Hans(cotoşfanţ); Geta; Emil şi George.

De la teatru de stat din Sibiu am facut rost de un reflector cu cuart si, in lumina aceea invizibila data de cuarţ, albul costumelor cu tenta albastra a fost fost frumos .

În mijloc e instructorul de atunci, Ben Dumitrescu, iar in spate, in umbra era responsabilul  cu miscarea artistica de la sindicate, un om deosebit pe care am uitat cum il cheama. Îmbolnavirea lui si iesirea la pensie pe caz de boala a dus la promovarea unei pramatii cu care aveam sa ne luptam pe faţă pentru favoritisme si nepotisme.